Exod 19-21

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Pustia şi muntele Sinai

19 În luna a treia după ieşirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns^(A) în ziua aceea în pustia Sinai. ² După ce au plecat de la Refidim^(B), au ajuns în pustia Sinai şi au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo, în faţa muntelui.^{(C) 3} Moise^(D) s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat^(E) de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel: ⁴ ‘Aţi^(F) văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat^(G) pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine. ⁵ Acum^(H), dacă veţi asculta glasul meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei^(I) dintre toate popoarele, căci tot pământul^(J) este al Meu; ⁶ Îmi veţi fi o împărăţie^(K) de preoţi şi un neam sfânt^(L). Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel’.” ⁷ Moise a venit de a chemat pe bătrânii poporului şi le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul. ⁸ Tot^(M) poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul!” Moise a spus Domnului cuvintele poporului. ⁹ Şi Domnul a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor^(N) gros, pentru ca^(O) să audă poporul când îţi voi vorbi şi să aibă totdeauna încredere^(P) în tine.” Moise a spus Domnului cuvintele poporului. ¹⁰ Şi Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i^(Q) azi şi mâine şi pune-i să-şi spele^(R) hainele. ¹¹ Să fie gata pentru a treia zi, căci a treia zi Domnul Se^(S) va pogorî în faţa întregului popor, pe Muntele Sinai. ¹² Să hotărăşti poporului anumite margini de jur împrejur şi să spui: ‘Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui.’ Oricine se^(T) va atinge de munte va fi pedepsit cu moartea. ¹³ Nicio mână să nu se atingă de el, ci pe oricine se va atinge, să-l omoare cu pietre sau să-l străpungă cu săgeţi: dobitoc sau om nu va trăi. Când va suna trâmbiţa^(U), ei vor înainta spre munte.” ¹⁴ Moise s-a pogorât de pe munte la popor, a sfinţit^(V) poporul şi ei şi-au spălat hainele. ¹⁵ Şi a zis poporului: „Fiţi gata^(W) în trei zile; să nu vă apropiaţi de vreo^(X) femeie.” ¹⁶ A treia zi dimineaţa, au fost^(Y) tunete, fulgere şi un nor^(Z) gros pe munte; trâmbiţa răsuna^(AA) cu putere şi tot poporul din tabără a fost^(AB) apucat de spaimă. ¹⁷ Moise^(AC) a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, şi s-au aşezat la poalele muntelui. ¹⁸ Muntele^(AD) Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se pogorâse pe el în mijlocul focului^(AE). Fumul^(AF) acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot^(AG) muntele se cutremura cu putere. ¹⁹ Trâmbiţa răsuna^(AH) tot mai puternic. Moise^(AI) vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare. ²⁰ Domnul S-a pogorât pe Muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Şi Moise s-a suit sus. ²¹ Domnul a zis lui Moise: „Pogoară-te şi porunceşte poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca^(AJ) să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei. ²² Preoţii care se apropie de Domnul să se sfinţească^(AK) şi ei, ca nu cumva să-i lovească^(AL) Domnul cu moartea.” ²³ Moise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe Muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicând: ‘Hotărăşte^(AM) anumite margini în jurul muntelui şi sfinţeşte-l’.” ²⁴ Domnul i-a zis: „Du-te, pogoară-te şi suie-te apoi iarăşi cu Aaron, dar preoţii şi poporul să nu dea buzna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea.” ²⁵ Moise s-a pogorât la popor şi i-a spus aceste lucruri.

Cele Zece Porunci

20 Atunci, Dumnezeu a rostit toate^(AN) aceste cuvinte şi a zis: ² „Eu^(AO) sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos^(AP) din ţara Egiptului, din casa robiei. ³ Să^(AQ) nu ai alţi dumnezei afară de Mine. ⁴ Să^(AR) nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. ⁵ Să nu^(AS) te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos^(AT), care^(AU) pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, ⁶ şi Mă îndur^(AV) până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. ⁷ Să^(AW) nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul^(AX) nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. ⁸ Adu-ţi^(AY) aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. ⁹ Să lucrezi^(AZ) şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. ¹⁰ Dar ziua a^(BA) şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul^(BB) care este în casa ta. ¹¹ Căci în şase zile^(BC) a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. ¹² Cinsteşte^(BD) pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. ¹³ Să^(BE) nu ucizi. ¹⁴ Să^(BF) nu preacurveşti. ¹⁵ Să^(BG) nu furi. ¹⁶ Să^(BH) nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. ¹⁷ Să^(BI) nu pofteşti casa aproapelui tău; să^(BJ) nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.” ¹⁸ Tot^(BK) poporul auzea^(BL) tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flăcările muntelui care fumega^(BM). La priveliştea aceasta, poporul tremura şi stătea în depărtare. ¹⁹ Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne^(BN) tu însuţi, şi te vom asculta, dar să^(BO) nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” ²⁰ Moise a zis poporului: „Nu vă^(BP) înspăimântaţi, căci^(BQ) Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare şi ca să aveţi frica^(BR) Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.” ²¹ Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul^(BS) în care era Dumnezeu. ²² Domnul a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: ‘Aţi văzut că v-am vorbit din^(BT) ceruri. ²³ Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur ca să-i puneţi alături^(BU) de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei. ²⁴ Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, oile^(BV) şi boii. În orice^(BW) loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine şi te voi^(BX) binecuvânta. ²⁵ Dacă-Mi^(BY) vei ridica un altar de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite, căci, cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări. ²⁶ Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui’.”

Despre slobozenie şi viaţă

21 „Iată legile pe care le vei^(BZ) pune înaintea lor. ² Dacă^(CA) vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob, dar în al şaptelea, să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire. ³ Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi nevastă-sa împreună cu el. ⁴ Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpânului lui, iar el să iasă singur. ⁵ Dacă robul^(CB) va zice: ‘Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevastă-mea şi copiii mei şi nu vreau să ies slobod’, ⁶ atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea^(CC) lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii şi stăpânul lui să-i^(CD) găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui. ⁷ Dacă un om îşi va^(CE) vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum^(CF) ies robii. ⁸ Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea, dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul. ⁹ Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. ¹⁰ Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte şi din dreptul^(CG) ei de soţie. ¹¹ Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi fără nicio despăgubire, fără să dea bani.

Legi în privinţa uciderii

¹² Cine va lovi^(CH) pe altul cu o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea. ¹³ Dacă nu^(CI) i-a întins laţuri şi dacă Dumnezeu l-a făcut^(CJ) să-i cadă în mână, îţi voi^(CK) hotărî un loc unde va putea să fugă. ¹⁴ Dar, dacă lucrează^(CL) cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi de la^(CM) altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât.

Necinstirea părinţilor

¹⁵ Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. ¹⁶ Cine^(CN) va fura un om şi-l va^(CO) vinde sau îl va ţine în mâinile^(CP) lui să fie pedepsit cu moartea. ¹⁷ Cine^(CQ) va blestema pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.

Legi privitoare la vătămarea trupului

¹⁸ Dacă se vor certa doi oameni, şi unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat, ¹⁹ cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit dacă celălalt se va scula şi se va plimba afară, sprijinit pe un toiag^(CR). Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui şi să-l îngrijească până la vindecare. ²⁰ Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat fie femeie, şi robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit. ²¹ Dar, dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul^(CS) lui. ²² Dacă se ceartă doi oameni şi lovesc pe o femeie însărcinată şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă^(CT) pusă de bărbatul femeii şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. ²³ Dar, dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ²⁴ ochi^(CU) pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, ²⁵ arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. ²⁶ Dacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat, fie femeie, şi-l face să-şi piardă ochiul, să-i dea drumul ca despăgubire pentru ochiul lui. ²⁷ Şi dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat, fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul. ²⁸ Dacă un bou va împunge şi va omorî pe un bărbat sau pe o femeie^(CV), boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului să nu fie pedepsit. ²⁹ Dar, dacă boul avea obicei mai înainte să împungă şi stăpânul fusese înştiinţat de lucrul acesta, şi nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, şi stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea. ³⁰ Dacă i se pune stăpânului un preţ pentru răscumpărarea^(CW) vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere. ³¹ Când boul va împunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta, ³² dar, dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat, fie femeie, să se dea trei^(CX) sicli de argint stăpânului robului, şi boul^(CY) să fie ucis cu pietre. ³³ Dacă un om descoperă o groapă sau dacă un om sapă o groapă şi n-o acoperă şi cade în ea un bou sau un măgar, ³⁴ stăpânul gropii să plătească stăpânului lor preţul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui. ³⁵ Dacă boul unui om împunge boul unui alt om şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort. ³⁶ Dar, dacă se ştia că boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpânul lui nu l-a închis, stăpânul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el.